„Când te duci seara la culcare
Să-ţi pui o mână sub obraz,
Să te întrebi cu-ngrijorare:
„Ce am făcut eu oare, azi?”
O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.
E ca şi cum n-ai fi trăit
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit
Căzut în somn de dimineaţă.
Cât timp tu n-ai făcut nimic,
Pământul s-a-nvârtit o dată,
Şi doar nu-i atât de mic,
Şi-a dus în spate, lumea toată.
Să-ţi fie aceste vorbe, îndemn
Al vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai facut şi tu un bine.
Şi de eşti vrednic cum aş vrea,
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Şi gândul tău, un monument.”
(Indemn – Demostene Botez)
