Alexandru Vlahuta – Hristos a Înviat

 

Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor deopotriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

„Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc”.

 

.

Indemn – Demostene Botez

„Când te duci seara la culcare
Să-ţi pui o mână sub obraz,
Să te întrebi cu-ngrijorare:
„Ce am făcut eu oare, azi?”

O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca şi cum n-ai fi trăit
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit
Căzut în somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai făcut nimic,
Pământul s-a-nvârtit o dată,
Şi doar nu-i atât de mic,
Şi-a dus în spate, lumea toată.

Să-ţi fie aceste vorbe, îndemn
Al vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai facut şi tu un bine.

Şi de eşti vrednic cum aş vrea,
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Şi gândul tău, un monument.”

(Indemn – Demostene Botez)

Dacă toate astea fi-vor învăţate – Nicolae Labiş

Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţă
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voştri însă mai târziu învaţă
Taina ei fierbinte, nobilă şi grea.

Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele poveţe –
Dorul de lumină, scârba de noroi.

Cât sunt fragezi încă, mame, învaţaţi-i
Să iubească floarea pură din livezi.
Să iubească-ntinsa mare şi Carpatii,
Ce-şi înalţă-n ceruri fruntea de zăpezi.

Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi şi curaţi,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalţe gânduri cât aceşti Carpaţi.

Oamenii, din suflet, vesnic să iubească,
Fraţi să-i socotească, simpli şi-nţelepţi;
Invăţaţi-i, mame, crâncen să urască
Pe acei ce-s duşmani oamenilor drepţi.

Să iubească versul, să iubească struna
Ce-i curat în lume, ce e nou şi viu;
Cât sunt mici să-nveţe a urî minciuna.
Astea nu se-nvaţă când e prea târziu.

Să iubească ţara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învăţaţi-i, mame, dragostea de ţară
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.

Dacă toate astea fi-vor învăţate,
Restul o să vina de la sine-apoi
Şi-au să se-mplinească visurile toate
Ce le-aţi pus într-înşii, mame scumpe, voi.

Imnul clasei IB

IMNUL CLASEI   

BUN  VENIT  LA ȘCOALĂ  CU  DRAG VĂ SALUT!

VĂ UITAȚI  LA MINE CĂ AM MAI CRESCUT.

PORT GHIOZDANUL ÎN SPATE SUNT ÎN CLASA ÎNTÂI

 ȘI -AM STRECURAT ÎN EL PICURI DE BUCURII.

 

STAU ÎN BANCĂ AȘEZAT ȘI PORNESC LA ÎNVĂȚAT

 CITESC ȘI ASCULT UȘOR FARMECUL CUVINTELOR.

CE M-AJUTĂ ZI DE ZI A CITI ȘI SOCOTI

CA SĂ ÎNȚELEG UȘOR TAINELE PROBLEMELOR.