Când te duci seara la culcare
Şi-ti pui o mână sub obraz,
Să te -ntrebi cu-ngrijorare:
-“Ce-am facut oare azi?”

O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas in minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca şi cum n-ai fi trăit
Si ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Si soarele s-ar fi oprit
Căzut in somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai facut nimic,
Pământul s-a-nvârtit o dată,
Si doar nu-i atât de mic,
Şi-a dus in spate lumea toată.

Să-ti fie aceste vorbe îndemn
Al vietii tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai facut şi tu un bine.

Si de eşti vrednic cum aş vrea,
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Si gândul tău, un monument.